Viitorul educației? Se întâmplă deja! | SIVECO Romania

Viitorul educației? Se întâmplă deja!

Marţi, Iulie 8, 2014

Cum pot depăși profesorii decalajul de comunicare dintre ei și elevii lor? Cum pot păstra interesul copiilor pentru carte și școală, într-o epocă în care informația este prezentă pe toate canalele de comunicare la care tinerii au acces nemijlocit?

Florin Ilia, Vicepreședinte SIVECO Romania, vorbeşte despre lecțiile digitale care schimbă paradigma învăţării.


Care este trendul în educaţia modernă? Consideraţi că este şi România aliniată acestor tendinţe globale de digitalizare a procesului educaţional?

La nivel mondial, previziunile analiştilor Ambient Insight (SUA) indică o creştere de 23 % pentru piaţa de eLearning până în 2017, prin comparaţie cu doar 7% pentru educaţia tradiţională. Eu cred că aceste cifre arată fără dubiu că direcţia în care se îndreaptă educaţia în secolul XXI este adoptarea tehnologiei în sala de clasă. Viitorul aparţine utilizării de curricule hibride, combinaţiilor între metodele de învăţare în clasă şi cele de educaţie online.

Beneficiile digitalizării educaţiei se reflectă în creşterea calităţii procesului educaţional, în reducerea costurilor şi a timpului consumat cu activităţi colaterale (de pildă, cu documentarea).

România a făcut mari eforturi, materializate în rezultate excepţionale, de a introduce tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor în procesul de învăţământ. Între 2001 şi 2009, s-a derulat programul SEI - Sistemul educaţional informatizat - care a adus laboratoare informatizate, soft educaţional şi instruire pentru profesori în toate şcolile şi liceele din ţară.

După aderarea României la UE, prin accesarea unor fonduri europene s-au finanţat multe proiecte necesare, de dotare cu tehnologie, dar mai ales de formare a cadrelor didactice pentru folosirea acesteia la clasă. Toate acestea, plus alte iniţiative, fac ca în România să se contruiască o "fundaţie" foarte bună.


Credeţi că vor avea mai mult succes lecţiile digitale în captarea interesului copiilor?

Copiii erei digitale sunt familiarizaţi cu calculatorul, tableta, ba chiar şi cu telefonul mobil şi interacţionează cu jocurile şi poveştile virtuale încă de mici. Însă pe măsură ce cresc şi intră în sistemul educaţional de masă, ei constată că între realitate şi ce învaţă la şcoală există un decalaj destul de mare.

Sunt ferm convins că, adoptând tehnologiile noi, şcoala se poate apropia mai multe de copii. Nu vorbim de proiecţii science-fiction, ci de instrumente digitale reale care pot deveni un suport extraordinar, complementar procesului de învăţare. Ele există deja şi sunt folosite în multe licee şi şcoli româneşti. Şi aici aş aduce în discuţie pe inimoşii de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Satu Mare – profesori şi elevi care fac intensiv învăţare bazată pe proiect, trans-disciplinară, bazându-se pe resurse digitale realizare de noi, dar pe care le tot îmbunătăţesc ei înşişi. Este un exemplu de bune practici pe care le poate adopta orice şcoală. Dar este foarte important ca şi dascălul să fie format pentru a folosi resursele digitale şi să fie convins de utilitatea lecţiilor interactive! Iar instruirea de care vorbim trebuie continuată tot restul vieţii.

De peste un deceniu, punem la dispoziţia sistemului educaţional românesc şi internaţional toate instrumentele pentru a îndeplini această misiune. România are astăzi cea mai mare bibliotecă de conţinut educaţional digital din Europa, cu peste 3.700 de lecţii multimedia dezvoltate de SIVECO, cu peste 45.000 de obiecte de învăţare reutilizabile, pentru 21 de discipline. Obiectele de învăţare reutilizabile (Reusable Learning Objects) sunt dezvoltate pentru a fi incluse în lecţii pe tablete, laptop, computer sau chiar telefon, mutând accentul de pe profesor, pe elev. Cu alte cuvinte, viitorul educaţiei se întâmplă deja.


Există discuţii că tehnologia va dezumaniza şcoala, scoţând dascălii din ecuaţie. E adevărat?

De generaţii, şcoala oferă acelaşi model clasic de învăţământ, bazat pe memorarea unui corp de cunoştinţe relativ neschimbat, sub autoritatea magistrală a profesorului care trebuie ascultat. Ei bine, modelul acesta e respins de elevii „digitali” de azi. Şcoala trebuie să se adapteze.

Când profesorul scrie la tablă, cu spatele la elevi, se adresează mai degrabă vârfului de cretă, şi nu elevilor săi. Lecţiile interactive îl eliberează de această rutină de transcriere, îi permit să-şi petreacă timpul de la oră interacţionând cu elevii, cu faţa la ei, descoperind cunoaşterea împreună. Aşadar, contrar temerilor unora, tehnologia nu dezumanizează ora, ci dimpotrivă, îi dă profesorului mai mult timp faţă în faţă cu elevii.

Ceea ce se petrece cu generaţiile actuale ar trebui să ne îngrijoreze. Elevii profită de faptul că şcoala nu s-a adaptat încă la lumea lor digitală şi resping în bloc modelul în sine, cu toate defectele, dar şi calităţile acestuia – rigoare, concentrare, disciplină, muncă. Ori şcoala tocmai asta trebuie să facă: să rezolve această problemă de comunicare şi să găsească metoda de a transmite valorile esenţiale către noii elevi, într-un mod în care aceştia le pot recepţiona.


Până în 2017, analiştii estimează că, la nivel global:  

  • Cheltuielile pentru educaţie la nivel global cresc cu 7,4% până în 2017
  • Cheltuielile pentru eLearning cresc cu 23% pe an, până la 256 miliarde $ până în 2017 după cum urmează:
    • Pentru clasele I-XII cu 34%
    • Învăţământ superior cu 28%
    • Pentru eTraining (Corporate) cu 13% (sursa: Ambient Insight)

Sursa: Club IT&C