Misiunea noastră este să-i ajutăm pe profesori ca, în ochii copiilor, să fie magici | SIVECO Romania

Misiunea noastră este să-i ajutăm pe profesori ca, în ochii copiilor, să fie magici

Joi, Iunie 12, 2014

Ce ar trebui să facă şcoala pentru a fi mai interesantă pentru elevii de azi?

Despre modul în care elevii ar trebui să se pregătească pentru meseriile viitorului ne raspunde Florin Ilia, Vicepreşedinte SIVECO Romania într-un interviu acordat Hotnews.ro.


Cum se poate adapta sistemul educaţional la pregătirea unor elevi pentru joburi care nici nu există încă?

Eu cred că şcoala are datoria, în primul rând, de a învăţa elevii cum să înveţe. Copiii trebuie încurajaţi să pună întrebări, să identifice surse de informaţii, să îşi formeze deprinderea să înveţe în fiecare zi, fără a se mulţumi cu ceea ce ştiu deja. Trebuie încurajaţi să cerceteze, să iniţieze dezbateri şi să-şi susţina în mod convigător ideile. Toate acestea îi ajută să-şi dezvolte capacitatea de comunicare, gândirea critică, raţionamentul, discernamantul; le dau o busolă morală şi intelectuală; îi determină să ia decizii bazate pe alegeri conştiente şi nu pe imitaţie. Profesorul trebuie să vină în mijlocul elevilor, să-i înveţe să fie activi şi intreprinzători.

În plus, profesorii trebuie să devină receptivi la utilizarea tehnologiei la clasă şi să le insufle elevilor deprinderea de a o utiliza în mod inteligent. Cultivându-şi aceste abilităţi, elevii vor fi pregătiţi să facă faţă oricărei meserii, oricât de noi şi provocatoare, din orice domeniu.


Care sunt meseriile viitorului care vi se par interesante? De ce?

Sunt extrem de multe. Hotnews a publicat o serie de articole excelente, nu vreau să reiau ideile de acolo. Personal găsesc foarte interesante meseriile de la intersecţia unor domenii care, în mod tradiţional, nu par să aibă puncte comune. De exemplu, matematicieni care vor fi indispensabili în biologie, psihologi care vor lucra cu roboţi inteligenţi, informaticieni proiectanţi de medicamente personalizate pentru fiecare bolnav în parte, iar lista poate continua.


Mai multe studii aparute recent (exemplu aici) arată că în general metodele de învăţare clasice sunt mai eficiente, mai ales pentru că atât copiii cât şi adulţii reţin informaţia mai bine din cărţi decât de pe tablete, computere etc. Care credeţi că e viitorul e-learning-ului în conditiile în care ipotezele s-ar putea confirma?

Fiecare tehnologie trebuie folosită la ce "se pricepe" mai bine, şi nu doar de dragul de a arată că suntem moderni. Cea mai buna tehnologie este cea care, atunci când o folosim, se dă la o parte, devine transparentă, nici nu ne dăm seama că o folosim.

Cartea tiparită este rezultatul a secole de proiectare şi îmbunătăţire. Când citim o carte bună, ne adâncim în ideile autorului şi uităm că avem în mână un obiect fizic, că intoarcem paginile. E foarte greu pentru o tabletă să ofere o experienţă de citire mai bună.

În schimb, o carte nu se poate adapta la cititorul ei, căruia să-i arate un conţinut sau altul în funcţie de interesul şi capacitatea acestuia. Cartea poate conţine doar imagini, nu şi animaţii sau simulari, care ajută semnificativ la intelegerea textului. Într-o lecţie pe calculator se pot adăuga jocuri, care captează şi menţin atenţia celor care învaţă, şamd.

Noi nu propunem să renunţăm la cărţi, ci să adăugăm şi metode de învăţare care adaugă valoare.


Cum credeţi că vor decurge lucrurile din punct de vedere al evoluţiei învăţământului? Vom putea vorbi vreodată de o înlocuire a învăţământului clasic de către e-learning?

Între profesor şi elev se întâmplă mult mai mult decât transmiterea de informaţii sau formarea de competenţe enumerate în programa şcolară. Profesorul este şi un model (social, moral, relaţional). De multe ori se stabilesc legături emoţionale între profesori şi elevi, care durează toată viaţa, şi care sunt preţioase pentru fiecare dintre noi. Profesorii cu experienţă pot intui nevoile unui elev mai bine decât orice software, pot oferi sprijin. Tehnologia nu va putea suplini aceste lucruri în viitorul previzibil, deci noi credem că nu putem vorbi de o înlocuire.

În schimb, tehnologia îl poate ajuta foarte mult pe profesor. Îl poate elibera de necesitatea de a transcrie pe tablă teoria. Calculatorul poate funcţiona ca un asistent care oferă elevilor conţinut mai dens sau mai rarefiat, personalizat, în funcţie de capacităţile şi înclinările fiecăruia, care ajută profesorul la analiza performanţelor şi preferinţelor elevilor. Tehnologia poate prelua sau uşura munca de rutină a profesorului şi îl poate ajuta să comunice cu elevii. Aparent paradoxal, tehnologia bine folosită nu depersonalizează ora, ci dimpotrivă, o umanizează, pentru că pedagogul are mai mult timp pentru interacţiunea cu elevii.


Care sunt aptitudinile/capacităţile pe care compania dumneavoastră încearcă să le dezvolte la elevi prin materialele de e-learning pe care le produce, mai ales în contextul unei pieţe a locurilor de muncă extrem de dinamică?

În primul rand, indiferent de materie, abilitatea de a descoperi cunoştinţele prin experimentare, nu de a le primi pasiv şi de a le memora. Lecţiile interactive sunt atractive şi interesante chiar şi pentru elevii care nu au o pasiune pentru materia respectivă. Prin caracterul vizual, intuitiv, interactiv, lecţiile îi ajuta pe elevi să înţeleagă noţiunile de la momentul predării, ceea ce, aşa cum ştie orice pedagog, este esenţial.

Putem să ne gândim la analogia cu un sportiv. Cineva care este puternic, rapid şi are reflexe bune, va avea probabil rezultate bune în aproape orice sport îşi alege. Un elev care gândeşte bine, poate să se exprime clar şi cu încredere, este activ, deschis şi obişnuit să înveţe, va putea să aleagă dintr-o paletă largă de meserii atractive. 


Expansiunea tehnologiei (era post-PC, apariţia dispozitivelor wearables, a unor device-uri precum Oculus sau realitate augmentată) aduce extrem de multe beneficii învăţământului. În acelaşi timp există şi o provocare pentru dezvoltatorii de conţinut e-learning - aceea de a discerne între module trecătoare şi tehnologii cu adevărat utile. Cum se rezolvă această provocare? 

Nu există o reţeta universală, dar ne folosim experienţă şi intuiţia. Facem foarte multe încercări, o luăm pe multe drumuri şi vedem experimental dacă se lărgesc sau se îngustează.

Pentru noi, tehnologia este utilă dacă o putem folosi într-un scenariu didactic convingator - adică adaugă valoare reală pentru învăţare, nu este doar un gadget. Am învăţat de la Larry Page "testul periuţei de dinţi". Periuţa e un obiect pe care milioane de oameni îl folosesc de două ori pe zi, deci este extraordinar de util, indispensabil. La fiecare idee de produs, ne întrebăm şi noi - câte persoane şi cât de des ar avea nevoie de acest produs? Dacă nu este util pentru suficient de mulţi şi suficient de des, ideea nu merită dezvoltată, oricât de pasionantă ar fi tehnologia respectivă pentru noi ca informaticieni.


Cum apreciaţi pătrunderea tehnologiei în procesul de învăţare din România? Dincolo de asta, cât de uşor se adaptează România la inovaţiile din tehnologie?

Între 2001 şi 2009 s-a derulat programul SEI ("Sistem educaţional informatizat") care a adus reţele de calculatoare şi soft educaţional în toate şcolile şi liceele din ţară. După aderarea României la UE, prin fonduri europene s-au finanţat multe proiecte utile, de dotare cu tehnologie, dar mai ales de formare a cadrelor didactice pentru folosirea acesteia la clasă. În prezent se vorbeşte despre introducerea manualelor digitale. Toate acestea, plus alte iniţiative, fac ca în România să existe o fundaţie foarte bună.

Românii se adaptează uşor la noua tehnologie, se vede li din statisticile recente care ne compară cu alte ţări europene la utilizarea informaticii şi a internetului. Avem şi o densitate mare de informaticieni care pot lucra inclusiv la produse educaţionale. SIVECO Romania exportă asemenea produse în 27 de ţări.

Pentru România, noile tehnologii sunt o şansă extraordinară. Un copil isteţ de la ţară, cu un calculator legat la internet şi cu indrumare din partea unui profesor inimos, poate face saltul de la economia agrară de subzistenţă direct către societatea informaţională, către o carieră interesantă şi bine platită.


În centrul discutiilor despre e-learning par să fie întotdeauna elevii. Ce ne puteţi spune însă despre profesori? Care sunt reacţiile lor privitor la introducerea tehnologiei în procesul de predare?

Pentru ca o lecţie interactivă să-i fie utilă unui elev, trebuie ca mai întâi un profesor să fie convins că este utilă şi s-o folosească. Dacă lecţia e prea greu de folosit sau nu respectă obiectivele didactice pe care profesorul le are de atins, sau nu e clar cum se integrează cu planul de predare, ea pur şi simplu nu va ajunge la copii.

Acum 13 ani, când SIVECO a venit pe piaţă cu primele produse eLearning, puţini erau profesorii care ştiau să folosească în general calculatorul, nemaivorbind de produsele noastre. Erau doar câţiva entuziaşti care intuiau valoarea acestui instrument şi care îşi făceau cam singuri materialele educaţionale.

Unii din acei entuziaşti fac parte acum din echipa SIVECO, iar vorbind în general, am depăşit în mare măsură momentul alfabetizării digitale. Dar acesta e doar începutul drumului. Dacă sunt profesor, am un cont de e-mail şi stiu să caut pe Google, nu înseamnă că am deja toate abilităţile să lucrez cu calculatorul la clasă şi să ating obiective didactice. Am nevoie de lecţii bune şi de soft care să mă ajute la predare, care să fie eficient şi uşor de folosit, şi am nevoie de o metodologie care să le integreze în lucrul de zi de zi cu elevii.

Craig Barrett, fost preşedinte al corporaţiei Intel, spunea "computers aren't magic, teachers are" ("calculatoarele nu sunt magice; profesorii sunt"). Misiunea noastră este să-i ajutăm pe profesori ca, în ochii copiilor, să fie magici.


Sursa: Hotnews.ro