Salvatore Carfi: "România beneficiază de un sistem IACS bun, solid şi flexibil"

Proiectele IT în agricultură sunt dintre cele mai complexe şi cu rezultate importante în toată Europa. Despre felul în care se derulează acestea, ne-a vorbit Salvatore Carfi, reprezentant la Uniunea Europeană al Agenţiei Coordonatoare pentru Finanţare în Agricultură din Italia (Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura - AGEA), echivalentul APIA din România.

Salvatore Carfi are o importantă expertiză în domeniul sistemelor IT de tip eAgriculture care funcţionează în Europa şi o experienţă directă în ţările Baltice şi în Ungaria, Polonia, Malta, Croaţia, Italia, România.

Va rugăm să ne faceţi o scurtă introducere în ceea ce priveşte impactul implementării Sistemului Integrat de Administrare şi Control asupra Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene.

Salvatore Carfi: Politica Agricolă Comună (CAP) este cea mai importantă dintre politicile comune ale Uniunii Europene (UE). Aceasta beneficiază de o cotă substanţială din bugetul Uniunii Europene (aproximativ 126 miliarde de euro), deşi procentul a scăzut progresiv în ultimii ani, ajungând în prezent la circa 60%. Cheltuielile pentru agricultură sunt finanţate din două fonduri ce fac parte din bugetul general al UE: Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), ce finanţează plăţile directe către fermieri, şi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), ce finanţează programele de dezvoltare rurală din Statele Membre ale Uniunii Europene. Suma maximă ce poate fi alocată pentru perioada 2007-2013 este de 862,4 miliarde de euro, din care FEADR reprezintă 88,3 miliarde euro (inclusiv pentru Bulgaria şi România).

Statele membre sunt obligate să efectueze plăţile, să se asigure de corectitudinea acestor plăţi, să prevină şi să rezolve eventualele neconcordanţe şi să recupereze sumele alocate necorespunzător.

Verificările se realizează de către agenţiile de plăţi (în România de către APIA), înainte de a se efectua orice plată, cu ajutorul sistemelor de calcul. Toate cererile de subvenţii depuse de către fermieri sunt supuse controalelor administrative, inclusiv unor verificări încrucişate cu alte date considerate relevante.

În plus, se efectuează controale la faţa locului asupra unui număr reprezentativ de aplicaţii. Acest eşantion se situează în mod normal în jurul a 5% -10% din totalul solicitărilor, dar procentul poate ajunge până la 100%, în funcţie de riscul asociat regimului de acordare a subvenţiilor.

Dintre diferitele sisteme folosite, cel mai important este, de departe, Sistemul Integrat de Administrare şi Control, cunoscut sub denumirea de IACS. Acesta gestionează toate plăţile directe către fermieri, cum ar fi Plata Unică pe Suprafaţă (SPS), forma care se aplică în noile State Membre UE (Schema de Plăţi Naţionale Complementare - SAPS), precum şi acele măsuri de dezvoltare rurală bazate pe numărul de hectare sau animale deţinute de către un fermier. Astfel de măsuri sunt de exemplu cele agro-ecologice sau plăţile pentru zonele mai putin favorizate.

În prezent, din punct de vedere financiar, aceste scheme reprezintă mai mult de două treimi din cheltuielile finanţate de către FEGA, (o cifră care se aşteaptă să crească la mai mult de 90% până în 2013) şi aproape jumătate din cheltuielile finanţate de către FEADR.

Experienţa dv. în domeniul politicilor agricole din UE, dobândită la Bruxelles şi în alte ţări europene, este absolut impresionantă. Cum evaluaţi, ca expert, rezultatele implementării în agricultură a diferitelor soluţii IT în statele din UE în care aţi lucrat în mod direct?

Salvatore Carfi: Conform reglementărilor UE, Statele Membre trebuie să implementeze şi să utilizeze un sistem integrat de administrare şi control (IACS). Sistemul integrat cuprinde următoarele elemente:

1. O bază de date computerizată
2. Un sistem de identificare a parcelelor agricole
3. Un sistem pentru identificarea şi înregistrarea subvenţiilor de plată
4. Aplicaţii de suport
5. Un sistem integrat de control
6. Un sistem unic pentru a înregistra identitatea fiecărui fermier care aplică pentru acordarea unei subvenţii.

Practic, elementele menţionate anterior reprezintă module integrate ce fac parte din acelaşi sistem IT.

In general, în fiecare an, un fermier transmite o cerere pentru acordarea de subvenţii directe sau pentru măsuri de dezvoltare rurală în funcţie de suprafaţa agricolă. Reprezentanţii Statelor Membre derulează activităţi de control administrativ pentru a verifica eligibilitatea cererilor şi respectarea de către fermieri a cerinţelor impuse pentru acordarea acestor suvenţii. Controalele administrative sunt suplimentate cu un sistem de controale la faţa locului pentru verificarea eligibilităţii şi verificarea încrucişată a criteriilor de compatibilitate.

În fiecare Stat Membru sunt implementate diferite module din IACS, în funcţie de opţiunea de a aplica un sistem simplificat precum SAPS (Schema de Plăţi Naţionale Complementare) sau un sistem complet de tip SPS (Schema de Plată Unică). Motivul deciziei Statelor Membre UE de a implementa SAPS are la bază faptul că nu include modulul IT şi baza de date din cadrul sistemului de identificare şi înregistrare a ordinelor de plată din IACS şi respectivele verificări încrucişate cu alte baze de date.

Toate noile State Membre ale Uniunii Europene (excepţie făcând Malta şi Slovenia) aplică pe un model SAPS, în timp ce vechile State Membre UE (inclusiv Malta şi Slovenia) aplică pe modelul SPS. Dar, în următorii ani şi noile State Membre vor fi obligate să implementeze şi să utilizeze un sistem Integrat de Administrare şi Control complet. În aceste condiţii vor fi nevoite să pregătească un plan general si un plan de acţiune care să le permită să se conformeze obligaţiilor impuse de UE şi să încadreze în termenele stabilite.

Evident, este mult mai dificil de implementat un sistem IACS în ţări din Uniunea Europeană cum ar fi Italia (1,4 milioane de fermieri), Polonia (1,1 milioane fermieri) sau România (aproximativ 1,2 milioane de fermieri) deoarece numărul mare al deţinătorilor de ferme, suprafaţa agricolă declarată şi volumul de date ce trebuie administrate de către sistem sunt foarte mari.

Rezultatele relevante ale auditurilor desfăşurate de către Directoratul General pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene la Agenţiile de Plăţi din Statele Membre UE privind implementarea IACS, au indicat: lipsa actualizarilor asupra sistemului LPIS (o componentă a IACS), întârzieri în dezvoltarea anumitor module IT, precum "un sistem integrat" pentru toate schemele/măsurile de sprijin bazate pe suprafaţa (atât pentru pilonul 1 şi 2 din cadrul Politicii Agricole Comune), întârzieri în dezvoltarea de analize de risc IT şi a datelor IT extrase pentru evitarea amânărilor controalelor la faţa locului. În plus, au fost constatate întârzieri în stabilirea şi îmbunătăţirea dezvoltării de modulele IT care să poată "ţine pasul" cu noile ritmuri de schimbare a Regulamentelor UE. Adesea, aceste schimbări se petrec lunar la Bruxelles.

Cum vedeţi situaţia din România? Care sunt performanţele soluţiilor IT la APIA? Ce ar trebui făcut mai departe?

Salvatore Carfi: România a dezvoltat soluţiile IT potrivit normelor IACS în vigoare.

Dupa părerea mea, sunt unele elemente ce ar trebui revizuite, pentru a permite fermierilor români să acceseze mai multe facilităţi, prin intermediul modulelor IT, să solicite scheme/măsuri conforme cu standardele Uniunii Europene, care să-i ajute, îndrumându-i să facă depunerea cererilor fără erori, evitând astfel sancţiunile şi/sau reducerile de sume de către APIA.

În primul rând, este nevoie să se actualizeze zi-de-zi baza de date a IACS (inclusiv LPIS), folosind diferite surse de informaţii (naţionale, judeţene, locale), cum ar fi cadastrul, nivelul de utilizare a terenurilor, graniţele naturale şi întâlnirile cu agricultorii în perioada procesului premergător depunerii cererilor, pentru a pre-valida datele înregistrate în sistemul IACS.

Acţiunile de modificare sau actualizare a sistemelor IT ar trebui să poată fi rapid puse în aplicare, fără nici o întârziere (pregătirea ofertelor, existenţa unor proceduri clare de acţiune şi a unui grup de lucru permanent, dedicat solicitărilor primite din partea UE).

Din perspectiva europeană, România ar trebui să revizuiască documentele referitoare la specificaţiile tehnice ale propriului sistem IACS, pentru a le alinia la modificările operate la nivelul UE şi la recomandările actuale ale Comisiei, la 2 ani de la începutul procedurii de implementare IACS de către APIA. Acest proces va permite realizarea unui sistem complet automatizat de plată, cu noi module IT, care să pună laolaltă baza de date cu sistemele de control ale tuturor elementelor IACS, astfel încât să permită, fără nici un fel de probleme sau conflict, un mod comun de funcţionare şi schimbul de date între acestea.

Rezultatul final al unui astfel de exerciţiu ar conduce la simplificarea activităţii, urmărindu-se, în principal, ca în fiecare an, în cererile de ajutor depuse de către fermierii români să fie operate doar modificările faţă de anul precedent. Asta înseamnă că aplicaţiile fără modificări se vor putea încărca automat în modulul informatic respectiv (IACS/LPIS), şi imediat, printr-un simplu clic dat de către operatorul local al APIA, după semnarea cererii de către agricultor. Acest sistem va permite, de asemenea, anticiparea controalelor, a următoarelor proceduri IACS, şi simplificarea etapelor de verificări încrucişate, la faţa locului, precum şi a plăţilor.

Italia a rezolvat aceste neajunsuri cu aproximativ 2 ani în urmă. A fost înfiinţată o companie IT de tip public-privat în care Agenţia Naţională Italiană de Plaţi (public) are o participare de 51% , iar deţinătorul restului de 49% (privat) a fost selectat în urma unei licitaţii deschise la nivel european (licitaţie la care au participat mai multe companii IT private). Printr-o lege naţională, guvernul italian a însarcinat această "entitate public-privată" selectată, cu responsabilitatea ca pentru o perioadă de 9 ani, să realizeze dezvoltarea tuturor modulelor IT, a tuturor controalelor precum şi toate modificarile/actualizarile IACS, conform reglementărilor UE. S-a optat pentru această soluţie pentru a evita birocraţia procedurilor administrative atunci când este nevoie imediată de furnizarea de soluţii IT care să rezolve o anumită problemă.

Cum credeţi că vor evolua politicile agricole comune şi ce implicaţii vor avea aceste evoluţii asupra fermierilor români? Vor afecta aceste schimbări modul de lucru al APIA şi al IACS din România?

Salvatore Carfi: În cadrul Politicilor Agricole Comune (PAC), obiectivul autorităţilor române a fost să creeze o piaţă concurenţială, în care activează instituţii publice şi private, capabile să răspundă cerinţelor Pieţei Comune şi să înfiinţeze instituţii capabile să administreze PAC, în conformitate cu condiţiile impuse de Uniunea Europeană.

Fermierii români au fost chemaţi să-şi îmbunătăţească produsele primare prin confruntarea cu concurenţii lor din cadrul şi din afara Uniunii Europene. Prin urmare, ei trebuie să continue să inoveze, nu numai din punctul de vedere al creşterii eficienţei operationale, cât si din cel al investirii în creşterea bunăstarii animalelor şi a siguranţei alimentare, diminuând impactul efectelor acţiunilor lor asupra mediului şi satisfacerea efectivă a cerinţelor consumatorilor.

Inovaţia necesită investiţii în operaţiunile comerciale şi în capitalul uman. Pentru a decide investiţii bine fundamentate, fermierii trebuie să cunoască modul în care PAC - şi plată unică pe fermă - vor evolua în viitor. Pentru a permite fermierilor să se adapteze schimbarilor la timp, este important de ştiut că "verificarea de sănătate" interimară le oferă o idee clară asupra felului în care va arăta politica agricolă a UE după anul 2013.

Acestea sunt eforturi suplimentare care depăşesc, în mod evident, preocupările legate de respectarea conformităţii inter-condiţionale şi de întreţinere a terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu (GAEC). În acelaşi timp, din partea administraţiei publice se aşteaptă eforturi pentru regândirea sistemului de controale, în aşa fel încât acesta să asigure verificarea respectării tuturor condiţiilor impuse, dar şi pentru a se ajunge în viitor la implementarea CSM (Cerinţe Statutare de Management - sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor) în cadrul sistemului de conformitate inter-condiţională şi pentru a pregăti trecerea de la sistemul SAPS la un sistem SPS. Odată cu aceste schimbări, trebuie adoptate şi actualizate unele soluţii IT prin sistemul IACS - precum crearea unui registru de drepturi şi implementarea Controlului administrativ integrat pentru conformitate inter-condiţională (IACC), controale automate pre-validate de sistemul IACS. Orice acţiune pozitivă (efort suplimentar) vor trebui, astfel, răsplătite.

Dacă se va menţine sistemul de plată unică pe fermă, o rată fixă va presupune mai puţine costuri de tranzacţionare (pentru guvern şi fermieri) decât ar presupune un sistem mai diferenţiat. Cu toate acestea, trebuie menţionat că studii comparative realizate în cinci state membre (Danemarca, Franţa, Germania, Irlanda şi Italia) au scos la iveală diferenţe considerabile în ceea ce priveşte povara administrativă a PAC asupra fermierilor şi a guvernului; în acelaşi timp însă, aceleaşi studii au demonstrat foarte puţine asemănări între aceste diferenţe şi modelul ales pentru testarea sistemului de plată unică pe fermă în fiecare ţară. Alţi factori de diferenţiere - ca de pildă structura sectorului agricol, serviciile furnizate de guvern, ICT şi utilizarea datelor furnizate devreme - sunt mai importanţi.

O rată fixă poate fi avantajoasă din punctul de vedere al poverii administrative şi al costurilor de implementare, dar acest lucru nu o face să fie un mijloc eficient de a atinge scopuri publice. În realitate, ca urmare a unui studiu al Comisiei Europene privind costurile anuale ale controalelor IACS, s-a constatat că acestea reprezintă, în medie, 5% din plăţile făcute de fiecare stat membru. Pentru a calcula corect rata fixă mai sus menţionată pentru România, este necesar să luăm în considerare implementarea etapizată SAPS la producătorii agricoli, începând de la un nivel de 25% din media UE-15 pe 2007, ceea ce va duce la o creştere a importanţei relative a schemelor de plată directă pentru fermierii români de la 4,5% din venitul fermei, conform politicii curente, la aproape 40%, conform CAP (reglementare aplicabilă în exclusivitate pentru noii membri).

Comisia Europeana monitorizează, în cadrul statelor membre, implementarea şi performanţele sistemului IACS prin misiuni de audit. Dacă unul sau mai multe elemente sau componente ale sistemului IACS lipsesc sau nu sunt folosite într-o manieră corespunzătoare, Comisia aplică o corecţie financiară asupra subvenţiilor pentru fermieri.

Corecţiile financiare sunt calculate în funcţie de tipul situatiilor constatate, precum şi în funcţie de impactul acestora asupra bugetului comun al UE. Potrivit strict normelor Comisiei Europene, este stabilită o corecţie financiară forfetară de 2% - 5% - 10% sau 25% din cheltuielile supuse verificării, pe baza gravităţii neconformităţilor constatate în cadrul auditului.

Din acest motiv, sistemul IACS trebuie să fie actualizat permanent, iar schimbările apărute în urma noilor reglementări PAC trebuie să fie implementate imediat. Acest proces trebuie văzut exclusiv ca parte a unui partneneriat între furnizorul soluţiei şi client - administraţia publică (conform modelului italian) - cu beneficii de ambele părţi.

România beneficiază de un sistem IACS bun, solid şi flexibil, complet integrat, care trebuie - aşa cum am spus - permanent actualizat, în conformitate cu reglementările PAC.

Bruxelles, 31 mai 2009